O țară a biodiversității și a comunității. Columbia prin prisma unui activist civic din Republica Moldova

Există locuri pe hartă care nu se lasă descrise ușor. Columbia este unul dintre ele. A doua cea mai biodiversă țară din lume după Brazilia și prima dacă raportăm la suprdă totafață, ea adăpostește aproape 1.935 de specii de păsări identificate, mai mult decât orice altă țară de pe planetă. De la jungle umede unde vegetația explodează de viață, până la comunități care refuză să se plângă în fața greutăților, Columbia i-a oferit lui Petru Vinari, activist civic din Republica Moldova, o perspectivă asupra realității din țara naostră. A lăsat pentru aproape două luni peisajul temperat al Europei de Est pentru a explora una dintre cele mai bogate regiuni ale planetei. Ecopresa a stat la vorbă cu Petru Vinari despre experiența sa la aproximativ 8.616 km distanță de Chișinău.

„Diversitatea e cuvântul-cheie”

„Aflându-mă în zona pre-maritimă și în apropierea unei delte de râu care se scurge în mare, am văzut o grămadă de specimene. Sunt multe păsări care habitează în speciile de vârf ale ansamblului tropic și o grămadă de păsări interesante, de la cele mai mari la cele mai mici, maritime, terestre, tot soiul de pelicani. În general, numărul de păsări pe care l-am văzut acolo, tipurile și habitatele lor, cred că le poți compara doar cu Delta Dunării sau poate chiar și mai multe. Și tot felul de insecte, scorpioni, crabi, da, tot felul.”

Dintre toate întâlnirile cu fauna locală, păsările au rămas cea mai puternică amintire pentru Petru.  „Printre păsările care mi-au atras atenția a fost „White-headed Caracara”, o specie de răpitoare mai aparte. Tot acolo am văzut diverși șoimi, vulturi, pelicanul sur, dar și o mulțime de papagali și păsări colibri. O altă specie interesantă a fost „Maria Mulata”, o pasăre complet neagră. Diversitatea a fost atât de mare, încât m-a impresionat profund și le țin minte pe toate și acum.”

„Cred că tot ce înseamnă zonă tropicală mă impresiona foarte tare. Începând cu speciile de plante și animale, terminând cu temperatura, umiditatea, mirosul, abundența, diversitatea, tot ceea ce-i viu. Asta cred că a fost șocant și impresionant pentru mine”, își amintește Petru.

Această abundență copleșitoare scoate în evidență contrastele majore dintre ecosistemele din Republica Moldova și cele columbiene. De-a lungul istoriei, teritoriul Columbiei a fost un magnet pentru savanți, tocmai datorită unicității sale biologice.

„Diversitatea e cuvântul-cheie care trebuie menționat aici ca fiind marea diferență dintre diversitatea de la noi sau din alte țări”, explică el. „Regiunea a fost încă din trecut un punct important pentru cercetările botanice și biologice, tocmai datorită varietății impresionante de specii.”

Călătoria lui Petru Vinari nu s-a rezumat la marile centre urbane, deși a petrecut în jur de cinci zile în vibrantul Medellín. Adevărata explorare s-a desfășurat în deplasările sale și în zonele rurale de coastă, cum ar fi Lorica, un oraș din regiunea Córdoba, aproape de mare. Acolo, viața gravitează în jurul apei.

Relația om-natură

Însă călătoria nu a fost doar despre natură. Observând comunitățile locale și modul în care oamenii folosesc terenurile din jur, activistul a remarcat atât asemănări, cât și diferențe față de realitățile din Republica Moldova.

„Am văzut situații diferite, exact ca la noi, oamenii din Columbia din păcate, folosesc inclusiv și focul, și ierbicidele, și tot felul de alte instrumente cu care încearcă să învingă vegetația dintr-un anumit spațiu.”

Totuși, una dintre cele mai valoroase lecții a venit din contactul cu comunitățile indigene, care continuă să păstreze practici și valori transmise de generații.

„Fiecare trib cumva are locul său, în junglă, la mare, lângă râu, ori în munți. Și atunci ei cumva venerează natura și în cultura lor observi o legătură și o condiționalitate ridicată față de natura locului în care ei trăiesc. De unde o moștenesc, să spunem așa, pământul strămoșilor.”

„Cu siguranță am putea învăța de la ei ce înseamnă simbioza cu natura. De exemplu, am văzut acolo trei copaci din specii complet diferite care creșteau împreună, împărțind un spațiu uriaș în deplină armonie. Am întâlnit multe astfel de situații în care speciile trăiesc în simbioză, iar acest lucru l-am observat și la oameni: ei au ales să nu se lupte cu natura, ci să se adapteze la condițiile ei”, a adăugat activistul.

Poluarea nu are granițe

Cea mai mare parte a timpului a petrecut-o într-o zonă de litoral rural, unde a observat un fenomen îngrijorător de poluare cu plastic, care afecta deopotrivă marea, râul și plajele.

„Cu toții știm despre această problemă din imaginile de pe internet, însă realitatea din teren este complet diferită. Când vezi cu ochii tăi cum, după o furtună, apele mării aduc pe mal cantități imense de plastic, atmosfera devine extrem de neprietenoasă. Este un loc în care nu îți mai dorești să te afli. Atunci realizezi că, la fel ca litoralul pe care te afli, toate viețuitoarele din jur suferă din această cauză. Din păcate, acesta este un fenomen global care afectează zonele maritime și de coastă, unde volumul de plastic, microplastic și alte deșeuri aduse de ape continuă să crească”, a precizat turistul.

În ciuda acestor provocări de mediu, activistul relatează că viața de zi cu zi în comunitățile rurale columbiene păstrează o prospețime și o autonomie alimentară greu de găsit în zilele noastre, fiind incurajate de un sol fertil și climatul umed al zonei.

„În zona în care am fost, au o grămadă de teren agricol și, fiind regiune tropicală, totul crește foarte repede și abundent. Au roade de tot felul, iar fiindcă e zonă de deltă, se prinde mult pește din râu și din mare. De aceea, și la sat, și la oraș, multă lume face și vinde mâncare în stradă. Își vând mâncarea lor tradițională și fac limonade stoarse direct din fructele de acolo, fără concentrații sau siropuri. Au o diversitate de ocupații bazate doar pe produse locale, de sezon, fiindcă altele nici nu sunt. Dar sunt atât de multe și de bune, încât ești pe deplin mulțumit și nu mai ai nevoie de altceva. Practic, îți ajunge ce au ei acolo, pe loc”, subliniază Petru.

Dacă în Republica Moldova alimentația tradițională este construită în jurul grâului sau a cartofului, în Columbia la baza dietei stau porumbul, orezul, yuca și cocosul. „Baza alimentară la ei e porumbul, orezul, yuca și cocosul și Platanul, un fel de banană, numai că e mai abundentă și mai ieftină și are mai multă legătură cu cartoful decât cu banana.”

Însă adevărata bogăție remarcată de Petru nu stă doar în recolte, ci în modul în care surplusul cimentează relațiile dintre oameni, generând o rețea de sprijin reciproc bazată pe generozitate spontană.

„Acolo există o diversitate uriașă de fructe și produse, iar vecinii se servesc mereu unii pe alții. Dacă cuiva îi rodește copacul și nu are nevoie de o cantitate atât de mare de fructe, obișnuiește să le împartă cu vecinii și cu restul comunității.”

Ce poate lua Republica Moldova de la Columbia

Adaptarea la mediul Columbiei a fost o nimica toată, chiar dacă fiecare zi venea cu descoperiri noi. Mai dificilă a fost, însă, revenirea acasă. Petru spune că întoarcerea nu s-a produs dintr-o dată, ci treptat, cu mai multe opriri pe drum, care l-au ajutat să treacă mai ușor de la o realitate la alta.

Privind în urmă, activistul spune că experiența din America de Sud nu i-a schimbat radical percepția despre Republica Moldova, dar l-a făcut să observe mai atent anumite diferențe de mentalitate.

„Nu aveam o părere formată înainte să ajung. Pur și simplu am ales această cale pentru că am o prietenă acolo și voiam să trăiesc experiența Americii de Sud. Călătoria nu mi-a schimbat neapărat părerea despre Republica Moldova, dar m-a făcut să observ o mare diferență de mentalitate: n-am văzut acolo oameni care să se jelească, chiar dacă au și ei greutățile lor. Mai degrabă se bucură de ce au, sunt mulțumiți și încearcă să folosească orice ocazie ca să-și îmbunătățească traiul. Prin contrast, noi, cei de acasă, suntem din păcate un pic prea preocupați și ne jelim tot timpul.”