Ghidul nostru pe drumul deșeurilor a fost Alexandru Bajura, vicedirectorul Regiei „Autosalubritate”, care a ținut să ne arate cele trei tipuri de platfome pentru deșeuri din Chișinău: închise, deschise și modulare. Toate trei tipurile includ containere pentru colectarea separată.

Zilnic, angajații de la Autosalubritate merg cu autospecialele pe la platformele de gunoi și ridică deșeurile menajere mixte. La sfârșitul rutei prin oraș, ei transmit la sediu câte mașini sunt necesare pentru colectarea deșeurilor reciclabile, în funcție de situația constatată la platforme. De cele mai multe ori, rata de sortare a deșeurilor este atât de mică, încât cartonul, sticla și plasticul trebuie transportate laolaltă. În cazul în care nu sunt destule deșeuri reciclabile pentru a justifica trimiterea unei mașini, acestea merg împreună cu cele menajere, spre a fi ulterior sortate la stația de transfer.

Potrivit lui Alexandru Bajura, doar 10-15% din deșeurile produse de locuitorii municipiului Chișinău sunt sortate la sursă și rareori în mod corect, în ciuda afișelor informative de la platforme: „În multe cazuri, oamenii ies cu o singură pungă și depozitează totul într-un container. Ei nu citesc pentru ce este preconizat acesta”.

De același lucru se plâng și muncitorii care se ocupă de încărcatul deșeurilor în mașini. Unul dintre ei, Vladimir Malavicica, ne arată conținutul containerelor destinate colectării selective: „Aici trebuia să fie hârtie – ei [cetățenii, n. a.] au pus și plastic. Unde e sticlă, au aruncat hârtia”.

Observațiile muncitorului sunt susținute și de Igor Cantaragiu, șoferul autospecialei, el ajută la încărcarea deșeurilor. Acesta susține că, de când activează la Autosalubritate, nu a văzut nici măcar un tomberon cu deșeuri sortate corect: „Ei [cetățenii, n. a.] aruncă totul la grămadă și atât. Ar fi bine să-l sorteze de acasă, să nu vină cu o sacoșă, dar cu trei”.

Oamenii par conștienți de necesitatea sortării deșeurilor, dar nu toți sunt dispuși să pună asta în practică. O locuitoare a Chișinăului cu care am discutat la una din platforme s-a arătat deschisă să accepte ideea de a sorta gunoiul, ba chiar a numit asta „un minim necesar pe care trebuie să îl facă fiecare”. Ulterior, am mai stat de vorbă cu un alt locatar, care a mărturisit că nu vede rostul să sorteze orice deșeu mărunt, ci doar pe cele mai voluminoase din materiale reciclabile.

Muncitorii de la Autosalubritate mai remarcă o problemă privind modul în care se aruncă gunoiul: că o mare parte din el ajunge pe jos, nu în tomberoane. Din comoditate, mulți se mulțumesc să lase gunoiul oriunde pe teritoriul platformei, fără a se gândi la efortul și timpul în plus din partea muncitorilor. Aceștia estimează că le ia de trei ori mai mult să deservească o platformă unde gunoaiele nu sunt aruncate corespunzător, ceea ce presupune și cheltuieli mai mari din partea Primăriei.

Alexandru Bajura precizează că operațiunile de colectare selectivă a deșeurilor aduc pierderi financiare pentru Regia „Autosalubritate”. Vânzarea materialelor spre reciclare nu răscumpără nici pe jumătate cheltuielile care decurg din colectarea, transportarea și procesarea acestora. Anul trecut, Regia „Autosalubritate” a câștigat aproape jumătate de milion de lei din vânzarea deşeurilor reciclabile.

Restul costurilor sunt acoperite din tarifele pentru colectarea şi transportarea deşeurilor menajere. Întrucât nu există un astfel de tarif și în cazul deșeurilor reciclabile, evacuarea lor rămâne mai mult o inițiativă benevolă din partea Regiei „Autosalubritate”:

„Motivația este una singură - să micșorăm cantitatea de gunoi care va merge la groapa din Țânțăreni. Cu cât mai puțin gunoi vom inhuma acolo, cu atât vom prelungi termenul de folosință a gunoiștii”, subliniază vicedirectorul întreprinderii.

O altă problemă menționată de vicedirectorul Regiei „Autosalubritate” este lipsa spațiului necesar pentru crearea platformelor. În total, în oraș există 940 de platforme de deșeuri, din care mai puțin de jumătate (430 de platforme) dispun de containere pentru deșeuri separate.

Un alt aspect important menționat de Alexandru Bajura este că, din punct de vedere administrativ, se consideră platformă pentru deșeuri orice spațiu destinat depozitării gunoiului, fie că e vorba de un singur container, sau de ghenele de gunoi din scările de bloc. De fapt, o platformă pentru deșeuri în adevăratul sens ar trebui să dețină și facilități pentru colectarea selectivă.

Majoritatea platformelor de gunoi au fost construite încă din timpul sovietic, atunci când numărul de platforme și containere era calculat în funcție de câți locatari le vor folosi.

Despre blocurile nou-construite, Alexandru Bajura spune că acestea au platformele pentru deșeuri amenajate special cât mai restrâns, ca să nu lase loc pentru multe containere. Din acest motiv, mașinile Autosalubrității sunt nevoite să facă mai multe drumuri pentru a ridica tot gunoiul, iar containerele pentru deșeuri selective nu sunt o prioritate.

Funcționarul și-ar dori ca toate blocurile noi să aibă delimitat spațiu suficient pentru containerele de colectare selectivă. În realitate, multe din aceste clădiri nu au nici măcar loc pentru containerele de gunoi menajer. „Eu înțeleg intenția de a minimiza totul, deoarece pământul e scump, însă asta devine o barieră în dezvoltarea sistemului de sortare a deșeurilor”, a precizat Alexandru Bajura.

Datele oferite pentru Ecopresa.md arată că, în total, orașul Chișinău are circa 12.400 de containere pentru deșeuri. Cele mai noi containere au fost instalate în 2020, în număr de 190 – foarte puțin, în opinia vicedirectorului „Autosalubritate”.

O altă problemă în procesul de gestionare a deșeurilor o reprezintă autospecialele vechi și insuficiente. Vladimir Malavicica, muncitor la „Autosalubritate”, ne povestește că mașinile ies de multe ori din funcțiune, inclusiv pentru că sunt încărcate cu deșeuri de construcții și alte greutăți mari.

Situația descrisă de muncitor se confirmă la atelierul de reparații al Regiei „Autosalubritate”: „Nu este zi în care să nu fie în reparație vreo mașină. Câte trei mașini ies din uz aproape în fiecare zi”, ne spune Vasile Tusa, unul dintre angajații atelierului. Acesta se plânge și de faptul că piesele de schimb cumpărate pentru atelier sunt de proastă calitate, pentru a face economie la buget.

La solicitarea Ecopresa.md, Igor Gârlea, directorul interimar al Regiei „Autosalubritate”, a precizat că întreprinderea are în dotare 65 de autospeciale pentru evacuarea deșeurilor, din care 52 sunt funcționale. Pe traseu circulă zilnic în jur de 40 de mașini.

Directorul interimar mai estimează că, în condițiile din R. Moldova, o astfel de autospecială funcționează eficient doar în primii 7 ani de exploatare. În cazul Autosalubrității, peste 70% din mașini au depășit acest termen. Cea mai veche autospecială încă în uz are aproximativ 30 de ani, iar cea mai nouă a fost adusă acum doi ani.

Totuși, Igor Gârlea are și o veste bună: parcul de autospeciale urmează să fie completat cu 44 de mașini noi prin intermediul Proiectului „Deșeuri solide Chișinău”, finanțat de mun. Chișinău, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiții și Fondul Parteneriatului Europei de Est pentru Eficiență Energetică și Mediu. Planul de acțiuni al proiectului mai include achiziționarea a 3000 de containere pentru deșeuri, modernizarea stației de transbordare (transfer) și a poligonului pentru deșeuri de la Țânțăreni.

Mergând pe urma autospecialelor, ajungem pe strada Uzinelor 205, acolo unde se află stația de transfer a deșeurilor. În fiecare zi, din Chișinău ajung aici 2-3 mașini cu deșeuri sortate și între 60-80 de mașini cu deșeuri menajere mixte.

Odată ce deșeurile sunt descărcate, cinci hamali se apucă de separat pe categorii deșeurile reciclabile colectate laolaltă. Numai după ce se încheie această operațiune, se sortează și gunoiul menajer.

Ion Orghianu, șeful stației de transfer, ne spune că o tonă de plastic sortat se adună în 3-4 zile, iar o tonă de sticlă în 2-3 săptămâni, în funcție de vreme și starea deșeurilor. Compania care colectează PET-ul achită 3 lei per kilogram de plastic, pe când 1 kilogram de sticlă ajunge la 2,70 lei.

Igor Gârlea, director interimar al Regiei „Autosalubritate”, a adăugat că, pe parcursul anului 2021, au fost vândute spre reciclare aproximativ 70 de tone de plastic și 30 de tone de sticlă, cantitate pe care o consideră destul de mică.

Toate deșeurile care nu au fost reținute la sortarea manuală merg mai departe către groapa de gunoi din localitatea Țânțăreni, raionul Anenii Noi. Aici sunt descărcate între 600-650 de tone de deșeuri solide în fiecare zi și cam 200.000 de tone în fiecare an.

Victor Serghienco, inginerul-șef al Regiei „Autosalubritate”, ne explică procesul de îngropare a deșeurilor în straturi de 2,5 - 3 m, care sunt presate minuțios cu lut pentru a le diminua mirosul, dar și pentru a nu fi împrăștiate de vânt sau de animale și păsări.

Tot de la inginerul-șef mai aflăm că poligonul de la Țânțăreni măsoară 25 de hectare, din care 18 hectare constituie zona unde se depozitează deșeurile, cu o capacitate de 44 milioane m3. În prezent, gunoiștea este ocupată în proporție de 60%, iar un studiu de fezabilitate finanțat de BERD arată că, în 6 ani, va deveni neîncăpătoare.

Comunitatea locală din Țânțăreni a criticat în mod repetat groapa de gunoi, pe care o consideră un pericol ecologic.Deși acest lucru a fost infirmat de studiul BERD, localnicii nu și-au schimbat părerea, motiv pentru care consilierii din Țânțăreni urmăresc atent tehnologia de îngropare a deșeurilor.

La finalul turului nostru ghidat, am făcut cunoștință cu stația de tratare a levigatului, care funcționează pe teritoriul poligonului din noiembrie 2020.Levigatul este un lichid toxic rezultat din putrezirea deșeurilor solide, care înainte se scurgea de la groapa de gunoi pe câmpiile comunei Țânțăreni.

Procesul de colectare și tratare a levigatului este destul de simplu. Levigatul propriu-zis este colectat într-un bazin, iar de aici este pompat în stația de tratare, unde este separat în două părți – apă și levigat concentrat. Levigatul concentrat nimerește în corpul gunoiștii, iar apa curată este evacuată în lacul de acumulare din apropiere.

Acum, în sezonul cald, stația de tratare a levigatului prelucrează circa 50-60 m3/zi de deșeuri lichide. Iarna, când precipitațiile sunt mai abundente și evaporarea e mult mai redusă, cantitatea de levigat prelucrat la stație ajunge până la 157 m3/zi.

Victor Serghienco precizează că stația de tip german funcționează după principiul de osmoză inversă, eliminând aproximativ 80% din impuritățile levigatului. Analizele realizate o dată la 3 luni confirmă că apa rezultată din proces poate fi deversată în mediul înconjurător fără a-l polua. În prezent, această apă este folosită de agricultorii din zonă pentru irigarea lanurilor.