Cum dezvoltarea pisciculturii ne-ar aduce beneficii pentru mediu și sănătate
Pe teritoriul țării noastre au fost identificați 160 de patogeni, zooparaziți și aproximativ 766 de specii de agenți care pot provoca mai mult de 50 de boli ale peștilor. Printre acești provocatori de boli sunt și cei care pot afecta sănătatea omului, susține cercetătorul Ilia Trombițchi. Dezvoltarea pisciculturii ar putea rezolva această problemă, prin creșterea cantității de pește de calitate livrată populației. Deocamdată, acest domeniu are nevoie de suport din partea statului, afirmă cercetătoarea Elena Zubcov. Un prim pas deja s-a făcut în acest sens, din acest an fiind disponibile subvenții pentru acvacultură.
Bolile peștilor și sănătatea noastră
Helminții depistați la pești pot trece la om și ne pot afecta sănătatea, a specificat cercetătorul Ilia Trombițchi, dr. în științe biologice, director executiv al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului „Eco-Tiras” din Moldova. Potrivit lui, există 80 de specii de viermi paraziți/helminți care sunt transmisibili și pot provoca boli: 46 de specii de viermi plați (Trematode - 44, Cestode - 2) și viermi rotunzi (Nematoda - 38). Contaminarea se poate face prin consumul de pește crud sau puțin prelucrat/preparat. Iată de ce peștele trebuie să fie preparat în mod special, a mai adăugat cercetătorul, în cadrul atelierului științific „Starea actuală a pisciculturii în bazinul râului Prut și perspectivele de ameliorare”, organizat de Institutul de Zoologie din Moldova și Universitatea Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, România.
La eveniment, prof. Liviu Dan Miron și prof. Vasile Vulpe de la Iași, au remarcat că există posibilitatea de a trata peștii bolnavi, dar acest lucru necesită cunoștințe speciale de prevenție și diagnosticare. Mai mult decât atât, e nevoie inclusiv de lucrători specializați, de laboratoare și activități de îngrijire, monitorizare permanentă a corpurilor de apă unde se cresc peștii.
Piscicultura rămâne neprofitabilă
„Cu părere de rău, nu putem spune astăzi că piscicultura este o ramură profitabilă care se bucură de succese”, a susținut în cadrul evenimentului cercetătoarea Elena Zubcov.
În bazinul râului Prut, așa cum relatează cercetătoarea, nu există vreun sistem care să asigure tot ciclul, începând de la pepiniere și terminând cu unitățile de producere, iar așa-numita piscicultură există numai sub forma creșterii peștelui.
Lucrurile stau mai bine în bazinul fluviului Nistru, unde există câteva întreprinderi care respectă tot ciclul. Există și unele organizații/întreprinderi care cresc pești valoroși. Un exemplu este păstrăvăria de la Naslavcea.
Totodată, nu există niciun cadastru și nicio statistică privind creșterea peștilor. Evident, lipsesc centre în care am putea afla date despre starea și calitatea larvelor, alevinilor, puietului, a peștelui marfă și peștelui reproducător.
Încă un aspect ce întârzie dezvoltarea pisciculturii naționale este faptul că se pune pe prim plan comercializarea peștelui importat în defavoarea peștelui local. Este și criză de hrană de calitate pentru peștii crescuți în heleșteie. Chiar și acei care au mai multe iazuri arendate sau privatizate renunță și le lasă în voia soartei, au comunicat mai mulți participanți la același workshop științific „Starea actuală a pisciculturii în bazinul râului Prut și perspectivele de ameliorare”, desfășurat în cadrul proiectului transfrontalier „Unirea eforturilor pentru creșterea peștilor sănătoși în sisteme de acvacultură din bazinul râului Prut”-TeamUp HealthyFish (Programul Operațional Comun România-Republica Moldova 2014-2020, finanțat de UE).
Acvacultura, subvenționată de către stat
O piedică majoră în dezvoltarea pisciculturii, așa cum argumentează cercetătoarea Elena Zubcov, este lipsa subvențiilor de stat pentru acest domeniu și a controlului asupra tehnicii de creștere a peștelui. Majoritatea piscicultorilor sau întreprinderilor de creștere a peștelui necesită suport din partea statului nu numai pentru procesul propriu-zis, dar și pentru stoparea modificării catastrofale a ecosistemelor acvatice.
Anume lipsa subvențiilor, a controlului și lipsa posibilităților de a întreține aceste întreprinderi a condus la crearea situației actuale, iar practic în toată republica se atestă lipsa de specialiști în domeniu. Nu sunt nici muncitori pescari care ar putea să lucreze în cadrul gospodăriilor piscicole. Problema este comună pentru toate raioanele din Republica Moldova
În susținerea celor spuse de dr. Elena Zubcov a militat și directorul Asociației Naționale a Piscicultorilor, Gheorghe Gheorghiu, care a susținut, în discursul său, că statul trebuie să se întoarcă cu fața la piscicultură pentru bunăstarea cetățenilor și pentru asigurarea lor cu pește proaspăt din corpurile noastre de apă.
Cu o reacție imediată a intervenit șeful Direcției politici în domeniul biodiversității, Dumitru Gorelco, potrivit căruia deja a fost modificată hotărârea de Guvern cu privire la subvenționarea agriculturii și a fost introdusă și acvacultura. Acest lucru a avut loc pe data de 4 aprilie curent. În așa mod, susține dumnealui, va fi subvenționat și dezvoltat acest domeniu.
Soluții și recomandări
Cercetătoarea Elena Zubcov a enumerat o serie de recomandări necesare de implementat în Republica Moldova în scopul dezvoltării pisciculturii. Ea consideră că este important de armonizat cadastrul administrativ instituțional în domeniul acvaculturii și pisciculturii la standardele și regulamentele europene. Pentru a grăbi modernizarea pisciculturii, este necesară aderarea la organizații și rețele internaționale și europene precum Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) și altele. De asemenea, e necesară și includerea în statistica țării a datelor privind acvacultura și pescuitul.
La fel, acvacultura trebuie inclusă în planul național de dezvoltare a republicii, cu obiectivul de dezvoltare a pisciculturii și măsurile de protecție a corpurilor de apă. Un suport ar fi fondurile europene, adică atragerea donatorilor care sunt dispuși să aloce resurse financiare pentru achiziționarea tehnologiei moderne în piscicultură.
În concluzie, a fost reiterată necesitatea unor investigații științifice, a laboratoarelor demonstrative și - de ce nu – laboratoarelor-pilot. Un moment destul de important este și pregătirea personalului calificat cu studii superioare în domeniul pisciculturii, în domeniul expertizei calității. Astfel, toate eforturile ar putea genera stabilirea unor cooperări eficiente între cercetare, producere, ONG/societăți civile pentru informarea și educația populației.